Cu Mihai Eminescu pe Copou…

Cu Mihai Eminescu pe Copou…

Bustul poetului Mihai Eminescu din Parcul Copou

Amintindu-ne de Mihai Eminescu în Iași, care loc ar fi mai potrivit pentru a începe a-i evoca memoria dacă nu teiul din Parcul Copou, în apropierea căruia se află bustul realizat în 1934 de sculptorul Ion Mateescu. Lucrarea din bronz a fost ridicată cu ocazia comemorării a 45 de ani de la trecerea în eternitate a poetului și a fost realizată la turnătoria V.V. Rășcanu din București. Odihnind la umbra teiului din 1990, bustul lui M. Eminescu reprezintă și o invitație spre descoperirea creației eminesciene, calea spre aceasta fiind deschisă de versurile poeziei Dorință, pentru ca pe soclul ce susține bustul să se regăsească o strofă din poemul Luceafărul:

Trăind în cercul vostru strîmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece.

Mihai Eminescu – bust din holul BCU

În același parc, în cadrul muzeului ce poartă numele poetului național și inaugurat cu ocazia centenarului morții poetului, pe lângă vasta colecție de tablouri dedicate acestuia, se regăsesc bustul din bronz al lui Mihai Eminescu realizat de R. Hette precum și statuia impunătoare a poetului ce veghează peste Sala cu zodiac și, simbolic, asupra tuturor celor care trec pragul muzeului.

Ajungând la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, și admirând medalionul lui M. Eminescu de pe fațada acesteia, medalion realizat în anul 1959 de Tudor Panait, ne aducem aminte de grupul statuar închinat poetului ce se găsea, până în anul 1957, în fața universității ieșene. Îl vom regăsi în apropierea sediului Bibliotecii Centrale Universitare care, începând cu anul 1989, poartă numele poetului. Până acolo însă, mai poposim la „casa cu ferestre luminate” a junimistului V. Pogor, fost primar al Iașului, unde îl regăsim iarăși pe M. Eminescu și ne aducem aminte de colaborarea sa cu Societatea „Junimea”, cu revista „Convorbiri literare” în care și-a publicat poeziile și de imaginea cărturarului Titu Maiorescu, prin efortul căruia, M. Eminescu a publicat primul său volum de poezii. Bustul în piatră realizat de Vladimir Florea în anul 1970 se alătură celorlalte care se regăsesc în parcul casei Pogor și care amintesc de fondatorii, membrii și colaboratorii Junimii.

Busturile celor doi prieteni din curtea Casei Pogor
Grupul statuar închinat lui Mihai Eminescu

Lăsând în urmă vremurile junimiste, ajungem la grupul statuar închinat lui Mihai Eminescu din apropierea sediului Bibliotecii Centrale Universitare. Ridicat la inițiativa Ateneului Popular „Toma Cozma” din Păcurari, lucrarea a fost realizată de sculptorul bucureștean Ioan Schmidt-Faur în urma câștigării concursului organizat în anul 1928. La același concurs jurizat, printre alții, de M. Sadoveanu și Oreste Tafrali, au mai participat sculptorii Ion Mateescu și Richard P. Hette. Monumentul poetului este însoțit, în stânga și dreapta, de două figuri alegorice, situate la baza soclului, reprezentând poezia și, respectiv, filosofia. În completarea acestora, în fața și spatele soclului se regăsesc două basoreliefuri ce reprezintă scene din poemul Luceafărul și poezia Doină. Dacă versurile din poemul Luceafărul se mai păstrează încă, cele din poezia Doină nu mai pot fi citite pe suprafața basoreliefului.

Biblioteca Central Universitara M. Eminescu

Un alt basorelief al poetului Mihai Eminescu, tot din bronz, se regăsește la intrarea Bibliotecii Centrale Universitare de la poalele Copoului și este opera sculptorului Ilie Bostan. Lucrarea, dezvelită în anul 1989, la centenarul trecerii în eternitate a poetului când instituția i-a preluat numele, surprinde, în profil, bine-cunoscuta imagine de tinerețe a poetului, amintindu-ne de fotografia de la 19 ani realizată la Praga, în atelierul fotografului Jan Tomás. Imaginea poetului este completată în partea inferioară de semnătura acestuia. Până la adoptarea unei forme definitive de semnătură, M. Eminescu a exersat mai multe variante, o pagină cu exercițiile sale de semnătură regăsindu-se în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române din Iași, iar în fondurile Bibliotecii Centrale ce-i poartă numele, existând alte exerciții de semnătură, de această dată pe coperta interioară a revistei Foaie pentru minte, inimă și literatură din anul 1847. Ambele foi cu exerciții de semnătură sunt, în această perioadă, expuse în cadrul evenimentelor organizate de cele două instituții.

Close Menu