Medici militari în Eternitate….

Medici militari în Eternitate….

Acceptând cu drag provocarea lansată de conducerea Spitalului Militar din Iași, am organizat un tur pietonal ghidat dedicat medicilor militari care își dorm somnul de veci în Cimitirul Eternitatea și care prin eforturile, gândurile și puterile lor au pus bazele medicinei ieșene.

Studiind despre ei, am descoperit personalități fascinante, puternice, polivalente, oameni creativi, cu minți scipitoare, îndreptați spre oameni și nevoile lor: Petre Buzatov, Ludovic Russ (senior), Jean Clunet, Nicolae Oiță, N.Gh. Sava-Goiu, Gustav Otremba, Constantin Thiron.

Petre Buzatov

Petre Buzatov

a îmbinat cu talent și măiestrie atât cariera medical militară, cât și cea artistică, el fiind un apreciat pictor. A reușit să surprindă cu lirism iernile și primăverile, și mai ales verile și toamnele. A fost și un colecționar de artă dedicat, lăsând o moșternire importantă, prin lucrările semnate de Ștefan Luchian, Dan Hatmanu, Otto Briese, Victor Mihăilescu Craiu, Ion Irimescu.

Ludovic Rus

Ludovic Russ (senior)

a fost fondatorul școlii ieșene de chirurgie, având de-a lungul timpului ocazia de a-și demonstra capacitățile îngrijind un mare număr de bolnavi, printre care și mari personalități ale secolului, cum ar fi: Mihail Kogălniceanu, Carol Davila, Costache Catargi, Maria Obrenovici, soția domnitorului Mihail Sturdza. Paul Anghel îl descria: „… Russ era mic de statură, bine legat însă, voinic, barba şi mustaţa rasă, avea ochii negri, vioi şi o figură de efigie romană. Din cauza blândeţii şi bunătăţii lui sufleteşti era iubit şi căutat de bolnavi.”

Jean Clunet

a fost un devotat medic militar, parte a celebrei Misiuni Militare Franceze de reorganizare a armatei române, conduse de Generalul Berthelot și care a poposit la Iași în 1916. Medicul Clunet a improvizat un spital de campanie în vila Greierul, din Bucium, acolo unde a îngrijit bolnavii de tifos exantematic, ajutat de trei asistente și de zece călugărițe. Dr. Clunet era un specialist neîntrecut, astfel că rata de însănătoșire era apreciabil de mare. Din nefericire, în martie 1917 este răpus el însuși de tifos. În semn de recunoștință Academia Națională de Medicină franceză i-a decernat în 1927 lui Jean Clunet (postum) și soției sale premiul premiul devotamentului medical. (va urma…)

Close Menu